Dezolant peisajul hibernal în Bucureşti (inclusiv cel politic…mai ales cel politic!). Dar e adevărat că orice lucru îţi poate oferi două perspective total diferite. Ţi-o propun pe cea a lui Esenin, poetul sufletului meu. În antiteza coliviei citadine sumbre, iată, zările se sparg…
„Sania goneşte, zările se sparg.
Bine-i cu iubita să te pierzi în larg.
Vântul cerne stele pe surâsul tău.
Peste câmp, de-a dura, fuge-un zurgălău.
Prin troiene şargul uite-l c-a turbat!
Undeva-n poiană joacă-un paltin beat.
Ne-om opri-ntrebându-l: ce-i cu tine, ce-i?
Şi-auzind armonici, vom juca tustrei. „
Heraclit din Efes spunea că destinul e o măsură a caracterului. Cu siguranţă, e o integrală a alegerilor făcute. Alegând corect, putem sparge zările. Libertatea e la îndemâna oricui, dar majoritatea dintre noi întindem mâinile după alte lucruri. J
Am o curiozitate biografică: Tudor Spoitu e numele dumneavoastră real? Pentru că numele meu este Alexandru Tiberiu Spoitu şi sunt curios dacă genealogia mea are vreo importanţă în preocupările şi destinul meu sau e un accident că aveţi preocupări literare, umaniste. Tatăl meu purta numele Spoitu Ştefan şi provenea din raionul Videle, părinţii lui fiind Constantin şi Maria. Poate că au şi genele adevărul lor, deşi prefer să cred în întâmplare! :)
RăspundețiȘtergereE doar o tentativa de pseudonim...
RăspundețiȘtergerePe unul din strabunii mei il chema Tudor si era poreclit "Spoitu'".
Ulterior, multa vreme, descendentilor lui li s-a spus "de-ai lu' Spoitu'"/