Acum, cand mai toate lucrurile sunt fie facute, fie vazute... sau stiute... ma simt ca si cum m-as fi impiedicat... si-as fi cazut... aplecat de povara unor unelte grele... dar necesare... cred...
Ma simt ca si cum doar durerea acestei cazaturi m-a desprins din urmarirea concentrata a treburilor dupa care-alergam de nici nu mai tin minte cand...
Ma uit in jur, usor confuz, bajbaind cu privirea pe ranjetele stupide ale unor gura-casca de prin preajma...
Ma asez in fund pe caldaram si-mi frec genunchiul lovit... Sangerez un pic. Pot vedea asta prin ruptura jeans-ilor... "Eeeehhh...! I-am rupt...!"
Privirea-mi aluneca in jur si se opreste pe ceea ce caram... pe ceea ce carasem toata viata-n spinare... atat de familiarizat cu sarcina asta de parca mi-ar fi fost cocoasa... sau cochilie... Cocoasa...! In cochilie te mai poti ascunde, pe cand in cocoasa...
La ce dracu' mi-or fi trebuit toate astea...? La ce or folosi...? dac-or folosi si la altceva decat la impovararea mea... Nici nu mai stiu cum de m-am pricopsit cu ele... sau cand... E asa mult de-atunci... Dar unde-a plecat toata lumea???
Offf...! Ce ma doare...! Ma ridic icnind... Mai privesc inca o data obiectele imprastiate pe jos oarecum teatral... intr-un fel de "uite, ba, ce ne facusi!" ...
Ridic din umeri... ma aplec si le strang... le salt in spinare si-mi vad de drum, schiopatand...
Al dracu' genunchi...! Ce ma mai doare...!
Si, chiar...! Unde-o fi plecat toata lumea...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu